1545 Views |  Like

Suflete de lumina

In fiecare an inainte de Paste primeam ceva nou. Trebuia sa ne innoim, asa spunea mama ca e obiceiul in preajma sarbatorilor de primavara.
Imi placeau pregatirile de dinainte de sarbatori si faptul ca mama ma dichisea si mergeam impreuna in Vinerea Mare sa trecem pe sub masa.
Am in minte mesele pline de flori din bisericile copilariei mele, la Catelu, unde ma ducea bunica mea si la noi in Vitan unde mergeam cu mama. Imi placea atat de mult mirosul de zambile, narcise, lalele si liliac amestecat cu parfumul inconfundabil de tamaie! Treceam pe sub mesele pline de flori ca intr-o pictura vie si imi umpleam inima cu frumusetea lor. Sunt anumite momente, imagini, figuri, mirosuri care nu o sa ma paraseasca niciodata. Ce frumos e universul copilariei mai ales in vremuri de sarbatoare!
Bunica mea ne-a impartasit de cand eram mititei. Nu stiam pe atunci exact ce inseamna asta insa stiam ca mergem in casa lui Doamne-Doamne si ca o sa primim o lingurita de vin dulce si paine sfanta si tare bune mai erau…!
Nu am inteles copil fiind ce insemna partea spirituala a lucrurilor pentru ca nu stiam exact ce inseamna pacatul si cum putea cineva sa ia pe umeri pacatele intregii omeniri pentru a o mantui. Ne bucuram insa ca mergem la biserica pentru ca acolo parea totul invesmantat in raze de lumina si abia asteptam noaptea Invierii.
Imi era draga insa inca de atunci slujba de Inviere si vocile frumoase ale preotilor si ale enoriasilor. Intotdeauna m-a emotionat profund cantarea de la miezul noptii, chiar si in anii in care am observat cu parere de rau ca unii oameni, tineri mai ales, vin cu alte ganduri in curtea bisericii.
Nu cred in lucrurile care trebuiesc punctate, bifate sau executate pentru ca asa trebuie. Intotdeauna am crezut in credinta.
La fel de puternic consider ca daca scopul in noaptea de Inviere e doar acela de a lua lumina si anafura atunci este un scop mic. Pentru cei care simt insa… momentul acela este magic.
Nu exista imagine care sa vorbeasca mai frumos despre imensa noastra capacitate de a iubi si a fi uniti decat aceea din noaptea in care ne impartim unii altora lumina.
In fiecare an in noptile acelea sfinte am senzatia ca se schimba ceva pe lume.
Cand oamenii sunt impreuna, canta impreuna si cred cu putere alaturi mi se pare ca se creeaza un scut protector de energie buna pentru intreaga planeta.
Anul acesta o sa merg la o biserica mica dintr-un sat ca sa simt din nou ceea ce simteam atunci cand eram copil: un sentiment de inaltare.
Abia astept sa ciocnesc oua rosii cu cei dragi si sa imi pun deoparte oul cel mai tare, mai ales ca prichindelul meu abia asteapta sa ma dovedeasca la ciocnit.
E asa frumoasa sarbatoarea noastra de Paste si atat de speciala menirea ei!
Mergeti nu numai ca sa luati lumina ci ca sa va umpleti de ea. Abia astept sa va intalnesc la Inviere suflete de lumina!

Paste fericit!

Catalina