12586 Views |  Like

Schimbat, alaptat, muls si de la capat. Offf! :)

Ok. Cu ce sa incep? Intre incercarea de a alapta, muls ( nu am cu ce cuvant sa il inlocuiesc din pacate:), atentia acordata in fiecare clipa zanutei si toate celelalte lucruri care intervin pe parcursul unei zile ( Gramaldy, blog, clienti, modele noi etc) abia gasesc timp sa imi fac un dus. Nu stiu daca voi celelalte mamici va aflati in aceeasi situatie insa la noi cam asa e. In plus, dupa statul in spital si toate pozitiile pentru alaptat, produs de laptic ( na ca am gasit ceva;) si alinat bebelusul, m-am ales cu o durere de spate pe care nu o potoleste nicio crema de pe planeta.
Nu stiu daca voi reusi cu alaptatul. La Achim nu am reusit. Nu a vrut si cu asta basta. Si nu am renuntat usor. Mi-as dori tare mult sa reusesc de data aceasta. Nu de alta, insa chiar cred ca ne va fi mult mai simplu si mie si ei dupa.
Ma consult cu echipa de specialisti de la Medicover care a ingrijit-o pe Zora in primele zile de viata si sunt minunate toate doamnele de la neonatologie, pe cuvant! Nu le pot multumi indeajuns pentru grija pe care ne-au purtat-o si pentru ajutorul pe care ni-l ofera in continuare.
Inapoi la alaptat insa. Stiu ca nu e nici matematica si nici alta materie mai dificila, dar nici simplu nu e. Ori nu am gasit eu cheia potrivita ori pur si simplu, anatomic vorbind, nu sunt croita pentru asta. Desi nu pare. Lucrul cel mai important pe care doresc sa il retin si pe care as dori sa il tina minte toate proaspetele mamici este ca nu trebuie sa ma simt vinovata/ sa ne simtim vinovate.
Pentru ca eu ma simt un pic… Mai ales cand plange ea. Daca zanuta mea plange, pe cuvant ca imi vine si mie sa plang cand o vad asa de mica si fragila.
Nu stiu cum ati reusit voi celelalte mamici, si credeti-ma, abia astept sa va aud povestile si sfaturile.
Eu nu ma las deocamdata. Si daca nu o sa-mi iasa o sa stiu macar ca am incercat tot ce este posibil.
Azi a fost prima zi in care Zora a stat mai mult la pieptul meu cand incercam sa o hranesc si de aceea am simtit nevoia sa va scriu despre partea cu alaptatul. Am simtit ca am facut un mic progres si am vrut sa il impart cu voi. Mai ales cu proaspetele mamici. Pentru ca nimeni nu e mai sensibil zilele acestea decat o proaspata mamica. Va spun eu, pentru ca si eu sunt.:)
Si uite asa, plangand ba de fericire ba din cauza plansului bebelusului, trec zilele si cresc in cele din urma.
Oricat v-ar fi de greu respirati adanc si ganditi-va ca e numai un moment din tot restul vietilor voastre impreuna. Si ca o sa-l depasiti cumva. Eu azi ii spuneam Zorei ca trebuie sa fim puternice impreuna ca sa reusim. Si sa ma ajute sa o ajut. Si plangeaaaa…. Uffff! 🙂 Micuta mea draga…
Am gasit o cale sa ne calmez pe amandoua prin muzica. De fiecare data cand o hranesc si dupa ce adoarme ascultam asta:

Si ne e mult mai bine. Parca asa, cu muzica linistitoare , chiar si alaptatul e mai armonios.
Voi cum v-ati descurcat? Le intreb mai ales pe noile mamici cu care iata, sunt colega de clasa in prima banca. 🙂


EN: Ok. How to start? Between trying to breastfeed, milking (I don’t have what word to replace it  unfortunately:), the attention that I give every moment to my little fairy and all the other things that come during the day (Gramaldy, blog, customers, new models etc.) I hardly find enough time to take a shower. I do not know if you other moms are in the same situation but for us so it is. In addition, after the  hospital and all the positions for breastfeeding, milk production( I found something ;)) and soothing the baby, I got this ugly back pain that quenches not to any specific cream on the planet.
I do not know if I will succeed with breastfeeding. With Achim I didn’t. He did not want it and that’s it. And I did not give up easily. I would like very much to succeed this time. For all those good breastfeeding reasons and because I do believe that it will be much easier for me and her after.
I consult with specialists from the Medicover team who cared for Zora in the first days of life and they are all wonderful. the neonatology ladies. Cannot thank them enough for the care that they provided to me and her  and for help that they offer us further.

But back to breastfeeding. I know there’s no math and no other matter more difficult, but it’s not easy. Either I have not found the right key or simply anatomically speaking, I am not tailored for this. Although it seems I am. The most important thing that I want to retain and which I would like you to remember is that all moms should not feel guilty.
Because I feel a little. Especially when she cries. If my fairy cries, the  I cry when I see so small and fragile.
I do not know how you managed these things, other moms, and believe me,  can’t wait to hear your stories and advices.
I do not quit now. And if it will not work out  for us I’ll know  we tried everything possible.
Today was the first day when Zora stood more at my chest when I tried to feed  her and that must be  why I felt the need to write about the breastfeeding side of life. I felt like I made a little progress and wanted to share it with you. Especially moms. Because no one is more sensitive these days than a new mother. I’ll tell you, because I am. 🙂

And so, crying of happiness or sadness because the baby is crying, these days will pass and they’ll eventually grow.
No matter how hard, breathe deeply and think it’s only a moment in the rest of your lives together. And that you will somehow overcome it. I was telling to my Zora today that we must be strong together to succeed. And to help me help her. And she was crying …. Uffff! 🙂 My little darling …
I found a way to calm us both through music. Each time I feed her and  when she sleeps after, we are listening to it:

And it’s much better. And so, with soothing music, even breastfeeding is more harmonious.
What did you do in your case? I ask mostly new mums that I became  classmate with. 🙂