Frumusetea e la ea acasa in Alicante

Paul a mai fost in Spania de multe ori, eu numai o data in trecere.

Auzisem despre frumusetea locurilor, ba mai mult, dupa ce ne-am hotarat sa plecam, la birou un coleg mi-a spus in gluma: “te urasc pentru ca mergi in tara mea preferata”. Asa ca aveam toate motivele sa am asteptari mari, insa m-am hotarat sa plec relaxata, fara sa astept nimic. Si uite asa am trait o experienta de vis. Pot spune cu mana pe inima ca frumusetea e la ea acasa in zona in care am mers noi.

Am hotarat sa plecam cu cateva zile inainte de Pastele Catolic ca sa prindem acolo in plin atmosfera de sarbatoare.

A fost minunat, si asa cum va povesteam in articolul anterior despre Paste, am prins o procesiune catolica de toata frumusetea in Alicante.

Initial am vrut sa scriu un articol despre Spania cu toate locurile pe care le-am vizitat, apoi insa vazand cate poze frumoase avem m-am hotarat sa va scriu cate ceva despre experientele traite in fiecare locatie vizitata in parte.

Noi am stat in Torrevieja insa ne-am plimbat in jur, si credeti-ma ca sunt o gramada de locuri minunate de vazut. Unul dintre ele este Alicante.

Alicante este faimos pentru frumusetea palmierilor sai care strajuiesc toate bulevardele, dar mai ales strada principala de langa faleza unde am reusit sa vedem si procesiunea de Paste.

Candva numele orasului era Lucentum, ceea ce se traduce “Orasul luminilor”.

Nu stiu de ce anume m-am indragostit mai tare: palmieri, privelistea superba de langa marina, restaurantele primitoare, strazile frumos decorate, parcurile, locurile de joaca sau pur si simplu de toate la un loc?

Cert este ca am avut un pranz foarte agreabil cu familia ( pe ei i-am vizitat in Spania) unde am ciocnit un pahar de Sangria si ne-am bucurat de frumusetea barcilor care leneveau stralucitoare in soare.

Achim si verisorii sai s-au distrat copios si la masa si dupa. Verii sai sunt gemeni si au varste apropiate cu Achim asa ca a iesit o distractie in toata regula. Ei vorbesc si romana si spaniola iar Achim care e foarte pasionat de limbi straine le indrageste foarte tare limbajul. S-au gadilat, s-au inghiontit, au alergat, au speriat porumbeii, insa cel mai tare s-au distrat la un super loc de joaca unde am stat ceva vreme, trebuie sa recunosc. Eu si Paul insa planuisem inca de acasa ca va fi mai mult o vacanta pentru Achim, de aceea nici nu am luat fetita cu noi ca sa simta el ca ii oferim lui toata atentia.

O sa scriu si un articol despre cum gestionam relatia dintre cei doi copii, lucru care mi se pare extrem de important.

Asadar copiii s-au jucat cat au vrut si apoi au fost de acord sa vizitam un pic imprejurimile.

Strazile sunt fantastice si abia astept sa le vad si vara pentru ca internetul e plin de poze cu ghivece spectaculoase pline de flori. Acum era prea curand pentru asa ceva insa oricum planuim sa ne intoarcem in vara cu tot cu Zoricel.

Buuun… Am colindat strazile si am mancat o inghetata delicioasa, de care am reusit sa ma bucur pe etape, pentru ca au vrut copii sa guste si inghetata mea si au dat-o pe jos jumatate.:)) Si era fix jumatatea mea favorita cu biscuiti… si era ziua in care aveam liber sa mananc orice asa ca va imaginati ca mi-am luat adio de la ea si am privit-o topindu-se usor pe asfalt… 🙂 Dar am avut parte de cea de capsuni, asa ca tot am primit ceva.

Am mers apoi sa vizitam castelul Santa Barbara despre care citisem foarte multe lucruri.

Nu stiu daca voi sunteti genul care se informeaza inainte de vacante, insa mie chiar imi place sa stiu ce ma asteapta si sa ii pot spune cate ceva despre locurile pe care le vizitam lui Achim ca sa nu se plictiseasca. Suntem foarte buni ghizi pe rand si eu si Paul.:)) Asa ca daca aveti vreodata nevoie dati un semn.;)

Castillo de Santa Barbara se afla pe muntele Benacantil la o inaltime de 166 de m deasupra marii.

Este foarte frumos plasat iar privelistea pe care o vezi de sus iti taie respiratia si te incarca cu o energie foarte buna.

Traseul trebuie facut pe jos. Se poate urca cu masina pana la baza castelului si e ceva de mers asa ca va recomand incaltaminte comoda.

Merita vizitat mai ales cand e vreme buna pentru ca are o gradina foarte frumoasa si aceasta priveliste de sus ce nu trebuie pierduta daca ajungeti prin Alicante.

Se pare ca dateaza din secolul 9 si are o istorie impresionanta.

Lui Achim i-a placut foarte tare si am stat acolo sus pana aproape de apus cand am hotarat sa ne intoarcem acasa pentru ca ziua fusese destul de lunga iar copiii nostri si chiar si noi cei mari, destul de obositi.

A fost o zi perfecta. Serios. Ma bucur ca viata e alcatuita si din astfel de experiente. Si ca sa inchei cu zambetul pe buze o sa zic atat: “we’ll be back.”;)